Alimentatia prelacteala la nou-nascut Adminstrarea de alimente nou-nascutului anterior punerii acestuia la sanul mamei se numeste alimentatie prelacteala. Desi in unele cazuri acest tip hrana este o necesitate, in altele, mamele fac din ea o alegere voluntara, pentru a evita disconfortul pe termen lung produs de alaptarea la san. Alte mamici gresesc atunci cand combina colostrul cu laptele praf, in ideea ca bebelusul nu s-a saturat. O astfel de alimentatie prezinta dezavantaje si pericole atat pentru bebe, cat si pentru tine.
Alimentatia prelacteala este oferita nou-nascutilor, de obicei, in prima zi de viata, atunci cand mamicile se afla in imposibilitatea de a alapta, cand laptele matern intarzie sa apara sau cand laptele produs de san este insuficient.
Exista cazuri medicale in care se impune o astfel de hrana artificiala, desi mama produce lapte: atunci cand laptele este infectat sau cand aceasta sufera de boli care se pot transmite prin lapte la bebelus.
Riscuri ale alimentatiei prelacteale la nou-nascut
Acest tip de hrana este formata din alimente artificiale menite sa inlocuiasca laptele matern (ceaiuri, lapte praf care tind sa copieze formula exacta a laptelui matern etc). Iata care sunt riscurile pe care le ridica o astfel de alimentatie in dezvoltarea bebelusului:
1. Laptele praf se digera mai greu
Laptele praf se digera mai greu, ceea ce inseamna ca bebelusul mananca mult mai putin decat in mod normal, timpul de digestie al laptelui artificial fiind dublu in raport cu cel de la mama, riscand astfel ca micutul sa sufere chiar de subnutritie (daca timpul de digestie este mai mare, nu inseamna ca el beneficiaza de toti nutrientii esentiali pentru respectiva perioada de timp). Este adevarat ca, in primele 10 zile de la nastere, greutatea micutului tinde sa scada, dar niciodata nu trebuie sa scada mai mult de 10% din greutatea totala.
2. Scaderea lactatiei
Daca alimentatia prelacteala se combina cu cea materna, exista riscul ca, in timp, lactatia sa scada, din cauza nestimularii constante a sanului. Aceasta conduce la productia unei cantitati mai mici de lapte, existand riscul disparitiei ei complete.
3. Dezvoltarea infectiilor la copii
Deoarece laptele praf sau alti inlocuitori ai laptelui matern au compusi artificiali, exista riscul ca organismul bebelusului sa reactioneze prin aparitia unor infectii: diaree, meningita, ba chiar septicemie. De aceea, nimic nu este mai bun pentru un nou-nascut decat laptele matern care-i asigura toate elementele nutritive adecvate organismului.
4. Alergii sau intoleranta la proteinele din lapte praf
Acestea reprezinta un alt risc la care sunt supusii bebelusii atunci cand li se administreaza prima oara alimentatie prelacteala. Sistemul lor digestiv nu este inca suficient dezvoltat si organismul poate reactiona prin alergii.
5. Lipsa atractiei fata de san a bebelusului
Daca prima oara nou-nascutul mananca folosind tetina biberonului, exista riscul ca acesta sa nu mai agreeze ulterior sanul mamei si sa creeze o aversiune fata de alaptarea materna.
6. Angorjarea sanilor
Daca bebelusul primeste si lapte de la sanul mamei, dar si artificial, se creeaza un dezechilibru intre cantitatea de lapte produsa de san si utilizarea acestuia pentru a hrani copilul. Astfel, apare fenomenul de angorjare a sanilor – umplerea excesiva a sanilor cu lapte.
Aceasta duce la renuntarea timpurie a mamicii de a mai hrani copilul cu lapte de la san, trecand total copilul pe hrana artificiala pentru ca atunci cand sanii sunt angorjati, mama este nevoita sa ii mulga, iar perioada dintre mulgerea sanilor si nevoia de a manca a copilului este posibil sa nu se potriveasca si laptele sa nu mai fie bun de consum.
7. Renuntarea precoce la supt
Combinarea alaptarii nou-nascutului cu hrana oferita prin intermediul biberoanelor poate conduce la renuntarea timpurie a bebelusului la supt. Bebelusul tau nu va mai putea beneficia astfel de multimea de avantaje prezentate de laptele matern.
