Vitamina D reprezinta o grupa de prohormoni (lipide solubile) sub 2 mari forme si anume vitamina D2 (ergocalciferol) si vitamina D3 (colecalciferol). Vitamina D joaca un rol foarte important in mentinerea sistemelor si organelor.
Vitamina D este continuta de pestele gras – hering, sardina, somon si untura de peste (morun, ton, calcan), galbenus de ou, unt, lapte integral si lactate nedegresate. Vegetalele nu contin aceasta vitamina. Spre deosebire de celelalte, vitamina D poate fi produsa de organism. De fapt, procesul de sinteza al vitaminei D de la nivelul pielii (epiderma) este declansat de razele ultraviolete, fiind absorbita imediat de vasele sangvine.
Vitamina D joaca un rol foarte important, ea asigura transportul calciului si fosforului in zonele corpului care au nevoie de ele pentru a sprijini cresterea si remineralizarea oaselor, permite absorbtia acestor minerale la nivelul intestinului, iar apoi transportul calciului in sange si reabsorbtia fosforului la nivelul rinichiilor.
De asemenea vitamina D intareste sistemul imunitar si regleaza ritmul cardiac. Mai multe despre vitamina D:
• Vitamina D in copilarie scade riscul de diabet
Copiii care iau in copilarie suplimente de vitamina D au mult mai putine sanse de a dezvolta diabet de tipul 1 mai tarziu in viata, relateaza HealthDay News. Cercetatorii au analizat datele obtinute in urma unui numar de 5 studii realizate anterior. Acestia au descoperit ca acei copiii carora le-au fost administrate supleimente de vitamina D aveau cu pana la 30% mai putine sanse de a dezvolta diabet de tipul 1, decat copiii care nu au primit suplimente de vitamina D.
Cercetarile au evidentiat ca cu cat dozele de suplimente de vitamina D sunt mai mari si regulate, cu atat scade riscul de diabet.
Diabetul de tipul 1, o boala autoimuna, se dezvolta atunci cand pancreasul este distrus de sistemul imunitar al corpului, un proces ce incepe din copilaria mica.
Incidenta diabetului de tipul 1 este in crestere cu aproximativ 3% pe an si se estimeaza ca noi cazuri de boala vor creste cu pana la 40%, calculat incepand cu anul 2000 si pana in anul 2010.
Exista dovezi ca nivelurile de vitamina D si expunerea la soare, care determina corpul sa produca vitamina D, influenteaza riscul de a dezvolta diferite tipuri de boli autoimune.
• Calciul si dintii copiilor
Exista o legatura directa intre vitamina D si absorbtia de calciu. Calciul este extrem de important pentru dezvoltarea oaselor si a dintilor. Cercetarile au aratat ca, la copilul intre sase luni si trei ani, exista riscul deficitului de calciu din cauza ratei mari de depunere in oase la aceasta varsta.
Hipovitaminoza D determina la tineret aparitia rahitismului cu hipocalcemie, hipofosforemie, dezvoltarea anormala a oaselor membrelor, a coastelor, sternului, intarzie atat aparitia dintilor, cat si schimbarea dentitiei de lapte.
Vitamina D este numita si "vitamina soarelui" deoarece organismul uman poate produce si poate stoca aceasta vitamina cand este expus la soare. Sursele alimentare de vitamina D include: laptele integral, untul, margarina, pestele.
Se recomanda ca toti copiii pana la 18 luni sa primeasca vitamina D, zilnic, iar dupa aceasta varsta, pana la 12-15 ani, sa primeasca vitamina D in sezonul rece.
Copiii in primul an de viata, pentru prevenirea rahitismului: 1-2 picaturi/zi incepand cu varsta de 2 saptamani (pentru copii nascuti la termen, aprox. 500 U.I./zi; in cazuri speciale, de ex. copii prematuri, 1 000 U.I./zi). In continuare, vitamina D3 este necesara în al doilea an de viata în special în lunile de iarna.
Calciul este foarte important pentru organism in mai multe procese: contractie musculara, reactii enzimale, la nivelul pielii si da tarie oaselor si dintilor. De fapt cea mai dura substanta in organismul uman, SMALTUL dintilor, contine 95% calciu.
• Deficitul si excesul de vitamina D
Tulburari atribuite deficitului de vitamina D
Decalcifierea oaselor este un pericol pentru cei care nu detin in organism o cantitate suficienta de vitamina D. Bolile ce pot aparea sunt: osteoporoza, osteomalacia, scaderea tonusului muscular, rahitismul la copii.
Persoanele ce depasesc o anumita varsta, la cea mai neinsemnata cazatura sau lovitura, pot suferi fracturi grave. Capacitatea organismului lor de a produce vitamina D sau de a o asimila din alimente este foarte scazuta.
Tulburari atribuite consumului excesiv de vitamina D
Dozele ce depasesc 250 mg/zi pot provoca intoxicatii: cantitatile mari de calciu depozitate in plamani, rinichi, inima, vasele sangvine genereaza situatii grave.
O ratie de 50 mg este suficienta pentru a declansa senzatia de oboseala, de sete, nevoia de a urina, voma, constipatie, anorexie.
Note utile
— Anumiti specialisti afirma ca deficitul de vitamina D agraveaza starea unei persoane ce sufera de osteoporoza.
— Stocul de vitamina D se afla in special in ficat, dar si in masa musculara si in celulele adipoase.
— Rezerve de vitamina D se pot face intrun mod simplu in timpul verii, prin expunere la soare (aproximativ 10 minute).
— Vitamina D este recomandata femeilor in varsta de peste 50 de ani.
— Persoanele care locuiesc in orasele poluate sau care lucreaza in timpul noptii, populatia tarilor nordice, trebuie sa satisfaca cerintele organismului luand suplimente de vitamina D.
Conform unor studii recente, Academia Americana de Pediatrie recomanda dublarea cantitatii minime de vitamina D administrate pana acum zilnic bebelusilor, copiilor si adolescentilor.
Acestia recomanda minim 400 IU (unitati internationale) de vitamina D, echivalente a 10 micrograme de vitamina D.
Dr. Frank R. Greer, membru al Academiei Americane de Pediatrie specializat pe nutritie relateaza ca cele 400 UI de vitamina D sunt necesare, nu vor pune in pericol sanatatea copilului si va ajuta la prevenirea rahitismului (boala care se caracterizeaza prin deficit de calciu).
Noile descoperiri ale studiului aduc un beneficiu in favoarea alaptarii bebelusilor deoarece laptele oferit de mama nu este atat de bogat in vitamina D. Tocmai de aceea se si recomanda suplimentul pentru a avea un aport corespunzator de vitamina D.
Aceasta recomandare privind dublarea vitaminei D pentru copii a aparut datorita cazurilor din ce in ce mai multe si mai frecvente privind deficitul de vitamina D in ultimii 5 ani. Dr. Greer a sesizat la adulti asocierea dintre deficitul de vitamina D si afectiunile cronice, incluzand diabetul si artrita reumatoida.
Alti medici insa considera ca cei de la Academia Americana de Pediatrie nu au fost suficient de agresivi. Unul dintre acestia este Dr. Bruce Hollis, medic pediatru cu specializare pe biochimie si biologie moleculara si director al Universitatii Medicale de Nutritie Pediatrica din Charleston, Carolina de Sud. Acesta considera ca necesarul zilnic de vitamina D recomandat de cei de la Academia Americana de Pediatrie este inca foarte mic.
El spune ca recomandarea sa ar fi de a dubla necesarul de vitamina D pentru bebelusi pana la 400 UI pe zi, iar pentru copiii mai mari ar fi crescut cantitatea pana la 1.000 UI, monitorizand in acest timp vitamina D din sange. De fapt acesta contesta decizia Dr. Greer de a recomanda aceeasi cantitate zilnica de vitamina D atat bebelusilor, cat si adolescentilor.
Dr. Greer ii raspunde acestuia si relateaza ca nu exista inca studii care sa ne ofere siguranta ca aportul de vitamina D zilnica mai mare de 400 UI nu ar dauna sanatatii copiilor, chiar si adolescentilor.
Cei de la Institutul de Medicina care fixeaza de fapt referinta privind aportul de vitamine din dieta noastra, nu si-a schimbat recomandarea privind aportul de vitamina D pe care ar trebui sa-l consumam zilnic.
