Relaxarea mamei si eliberarea laptelui Starea dumneavoastra de spirit are influenta asupra usurintei cu care sanul elibereaza laptele. Grijile si tensiunea psihica au efect asupra scurgerii laptelui, deci incercati sa va eliberati de ele inainte de a incepe alaptarea. Respirati adanc de cateva ori, relaxati-va umerii si stati culcata aproximativ un sfert de ora inaintea momentului in care se trezeste copilul si faceti ceva care va relaxeaza.
Dupa cateva saptamani de alaptare la san, puteti resimti o senzatie distincta ca laptele "vine" sau "se scurge" la ora la care obisnuiti sa-i dati copilului sa suga. S-ar putea ca laptele sa se scurga din sani chiar si numai daca auzi bebelusul plangand in camera alaturata.
Aceasta arata cat de stransa este legatura intre sentimentele dumneavoastra, pe de o parte, si formarea si eliberarea laptelui, pe de alta. Nu toate mamele care alapteaza la san resimt insa senzatia de "venire" a laptelui.
Gasirea unei pozitii confortabile si punerea la san a sugarului
Indiferent de pozitia pe care o alegeti, asigurati-va ca sugarul a prins corect sanul. Prinderea incorecta cu gura a mamelonului si a areolei reprezinta cea mai frecventa cauza de inflamatie a acestora. Prinderea corecta a sanului se realizeaza atunci cand in gura sugarului intra si o parte a areolei mamare (zona pigmentata din jurul mamelonului). Mama isi poate ajuta bebelusul sa-si gaseasca o pozitie confortabila pentru un supt eficient ghidand capul copilului cu o mana si introducand mamelonul si areola mamara in gura acestuia cu ajutorul celeilalte maini.
Unele mame prefera, chiar incepand din maternitate sa alapteze la san in pozitie sezand. Cel mai comod pentru majoritatea mamelor este sa tina sugarul in brate ca si cum l-ar legana. Asezati copilul cu capul in unghiul format de bratul si antebratul dumneavoastra, cu fata spre san, avand spatele sprijinit de antebrat. Puteti sa-i sustineti fesele sau coapsele cu mana. Fata, pieptul, burta si genunchii bebelusului trebuie sa fie indreptate spre corpul dumneavoastra. Punand o perna sub el si una sub cotul dumneavoastra puteti obtine un sprijin corespunzator. Cu cealalta mana sustineti-va sanul, plasand degetul mare (policele) deasupra acestuia si celalalte patru sub el, avand grija ca toate degetele sa se afle la distanta de areola (suprafata circulara intens pigmentata din jurul mamelonului). Atingeti delicat cu mamelonul buza de jos a sugarului pana ce acesta deschide larg gura (aveti rabdare, ii trebuie uneori cateva minute pana s-o faca). Cand bebelusul are gura larg deschisa aduceti-l la san astfel incat buzele sa cuprinda mamelonul, iar gingiile sale sa se afle mult in spatele acestuia, areola aflandu-se in mare parte, sau chiar in intregime in gura sa (astfel realizati "punerea la san a sugarului"). Nasul sugarului va va atinge sanul, dar, de regula, nu este necesar sa-i corectati pozitia capului pentru a putea respira, cu exceptia situatiei in care-l auziti "sforaind" in timp ce incearca sa suga. Daca vi se pare ca nu poate respira prea bine, indoiti usor antebratul tragand mai aproape funduletul sugarului sau ridicati-va putin sanul cu degetele aflate sub el. Astfel ii creati suficient spatiu petru a respira, nasul nemaifiind astupat de san.
Daca preferati sa alaptati stand pe o parte, sau daca aceasta pozitie va este mai confortabila datorita interventiei chirurgicale suferite la nastere (perineorafie), rugati pe cineva sa va ajute sa va puneti o perna care sa va sustina spatele si una intre picioare. Sugarul trebuie sa stea si el pe o parte cu fata la dumneavoastra. S-ar putea sa fie nevoie sa faceti mai multe incercari, cu sau fara perna sub bebelus sau sub capul si umerii dumneavoastra, astfel incat mamelonul sa se afle la o inaltime diferita pentru sugar. Sa presupunem ca stati pe partea stanga: inconjurati bebelusul cu mana stanga ca si cum ati vrea sa-l luati in brate pentru a-l legana si apoi puneti-l la san in modul descris mai sus.
O alta pozitie este cea denumita "de rugbi" pe care o puteti folosi daca ati nascut prin operatie cezariana, in cazul in care sugarul este foarte mic sau pur si simplu ca variatie. Asezati-va intr-un scaun comod (multe mame prefera un balansoar) sau in pat sprijinita cu mai multe perne care sa va mentina in pozitie sezand. Sprijiniti-va bratul pe o perna si prindeti trunchiul si picioarele sugarului sub brat, intre corpul si cotul dumneavoastra, astfel incat sa-i sustineti capul sau palma, iar picioarele sa-i fie indreptate perpendicular spre spatarul scaunului sau spre pernele pe care v-ati asezat. Dupa aceea, puneti bebelusul la san.
Cum sug bebelusii?
Sugarii nu primesc laptele pur si simplu luand in gura areola si mamelonul si sugand. Laptele se formeaza in tesutul glandular aflat in interiorul sanului. El este condus apoi prin niste canale inguste catre centrul sanului, unde este colectat in cateva sinusuri. Aceste sinusuri sau spatii de depozitare sunt dispuse circular chiar sub areola (zona pigmentata din jurul mamelonului). Fiecare sinus se deschide la exterior prin intermediul unui canal scurt care traverseaza mamelonul (la nivelul acestuia pot fi observate deschiderile acestor canale). Cand bebelusii sug in mod corect cea mai mare parte daca nu chiar intreaga areola se afla in gura lor, cea mai importanta actiune a acestora fiind stoarcerea sinusurilor de sub areola prin presiunea exercitata de gingii.
Astfel, laptele colectat in sinusuri este impins prin mamelon in gura sugarului. Miscarile limbii bebelusului in timpul suptului sunt mai putin importante pentru extragerea laptelui, cat pentru fixarea areolei in gura si impingerea laptelui din partea anterioara a cavitatii bucale catre faringe.
Tehnica de prindere a mamelonului
Daca sugarul prinde in gura numai mamelonul, el nu primeste lapte mai deloc, iar daca mesteca mamelonul poate provoca iritarea acestuia. Daca insa prinde cea mai mare parte a areolei sau intreaga areola in gura, gingiile sale preseaza asupra acesteia si nu pot rani mamelonul. Atunci cand sugarul incepe sa mestece doar mamelonul in loc sa suga corect, el trebuie imediat oprit. Strecurati-va degetul in coltul gurii bebelusului sau chiar intre gingii daca este nevoie pentru a-i intrerupe suptul (altfel va trebui sa-l desprindeti de san, manevra in timpul careia va puteti rani mamelonul), apoi reintroduceti-i in gura intreaga areola. Daca sugarul continua sa mestece mamelonul, opriti suptul respectiv.
Adeseori la instalarea secretiei lactate sanii isi maresc dimensiunile si se intaresc (se angorjeaza). Aceasta poate face ca mamelonul sa se intinda si sa se aplatizeze, ceea ce, alaturi de consistenta ferma a mamelonului, poate crea dificultati sugarului cand acesta incearca sa suga. Din aceasta cauza el poate deveni agitat si nemultumit. Aplicand comprese calde pe sani si mulgandu-i cateva minute inainte de a alapta sugarul, mameloanele vor deveni suficient de proeminente pentru ca acesta sa poata cuprinde cu gura intreaga areola.
Exista doua lucruri care trebuie evitate cand puneti sugarul la san
Primul este sustinerea capului cu mana, in incercarea de a-l orienta catre san. Bebelusilor nu le place sa fie tinuti de cap si se zbat ca sa se elibereze. Celalat este sa le apesi obrajii pentru a-i face sa deschida gura. Sugarii intorc fata instinctiv catre orice le atinge obrazul, acest reflex ajutandu-i sa gaseasca sanul. Daca ii apasati in acelasi timp ambii obraji, le produceti confuzie si iritare.
Atunci cand sugarul refuza sanul si ar face orice in loc sa suga, mama nu-si poate reprima sentimentul ca este refuzat si devine frustrata si nervoasa. N-ar trebui insa sa se lase atat de impresionata de acest nou-venit neexperimentat si aparent atat de incapatanat. Daca are rabdarea de a mai incerca sa-i ofere sanul la cateva mese, sunt toate sansele ca sugarul sa-si dea seama despre ce e vorba.
Mameloanele retractate
Daca mama are mameloanele plate sau retractate (retrase spre interiorul sanului de catre tesutul de sustinere), acest lucru poate sa complice suplimentar inceputul alaptarii la san, mai ales daca nou-nascutul este de felul lui mai agitat. Daca sugarul cauta mamelonul si nu-l gaseste s-ar putea sa inceapa sa planga de suparare si sa-si traga capul inapoi. Sunt cateva tactici la care puteti apela. Daca este posibil, puneti-l la san imediat ce s-a trezit, inainte de a deveni prea tafnos. In cazul in care incepe sa planga la prima incercare, opriti suptul si linistiti-l inainte de a incerca din nou, fara sa va grabiti. Uneori este folositor sa mai masati delicat cu degetele mamelonul inainte de inceperea suptului pentru a-l face mai proeminent. Exista, de fapt, foarte putine femei care au mameloane retractate si care nu bombeaza, dar nici in aceasta situatie alaptatul nu este imposibil. Se pot obtine uneori rezultate bune folosind cupele pentru sani numite si cupe de lapte.
De fapt mamelonul nu are un rol atat de important in alaptare, cat mai ales in ghidarea sugarului pentru ca acesta sa poata prinde in gura areola. Cu toate acestea, tesutul de sustinere care determina retractia mameloanelor face in acelasi timp sa fie dificil pentru sugar sa traga spre el areola si sa o muleze in interiorul propriei cavitati bucale. Probabil cea mai buna rezolvare a acestei probleme consta in mulgerea de mama sau doica a unei cantitati reduse de lapte prin compresiune manuala a sanului, astfel incat regiunea areolara sa devina mai moale si mai usor maleabila pentru sugar. Apoi prindeti areola intre degetul mare si aratator pentru a-i da o forma mai bombata atunci cand o introduceti in gura bebelusului.
Orarul de alimentatie la san
Orarul natural de alimentatie din primele zile de viata
Desi secretia lactata definitiva nu se stabileste decat dupa cateva zile, alaptarea precoce si frecventa la san stimuleaza producerea laptelui si ajuta la prevenirea umflarii si intrarii excesive a sanilor, astfel incat cazarea mamei si a fatului in aceeasi camera la maternitate ("rooming-in") este de un imens ajutor mamei pentru a incepe alaptarea. In timp ce unii sugari par dispusi sa se adapteze la programul de supt din salonul de nou-nascuti, altii se trezesc si plang de foame la intervale destul de neregulate in primele zile de viata. Daca se trezesc si plang la o ora la care nu pot fi adusi de la salonul de nou-nascuti la mamele lor, se poate intampla ca in momentul in care programul maternitatii prevede suptul ei sa doarma obositi din cauza plansului.
Daca insa optati pentru "roming-in" mama trebuie doar sa se intinda pentru a lua sugarul si a-l pune la san atunci cand crede ca-i este foame. Astfel, sugarul nu mai are de ce sa planga prea mult si sa devina prea obosit.
In spitalele care promoveaza metoda de "rooming-in" si alimentatia la san, mamele sunt lasate adesea sa alapteze la scurt timp dupa nastere. Daca este permis, aceasta se poate face chiar in sala de nasteri, de preferinta atunci cand mamele si tatii au in sfarsit ocazia sa-si admire si sa-si dezmierde nou-nascutul.
Unii sugari au tendinta de a fi relativ somnorosi si nu prea infometati in primele 2-3 zile dupa nastere, trezindu-se doar dupa perioade lungi de somn. Aceasta se poate intampla mai ales in cazul in care mama a primit multe sedative sau anestezice in timpul nasterii. Dupa aceasta prima perioada sugarii tind sa adopte pentru urmatoarele zile un program cu treziri frecvente, chiar si la fiecare 2 ore.
Alti bebelusi sunt, din contra, activi si infometati chiar de la inceput. Ei pot dori sa fie hraniti de zece sau douasprezece ori pe zi in prima saptamana sau primele doua saptamani de viata, pentru ca dupa aceea sa ajunga la un program de sase sau sapte mese pe zi pe parcursul celei de-a doua, a treia sau a patra saptamani.
Instalarea secretiei lactate
Instalarea secretiei lactate
Exista o mare variabiliate in ceea ce priveste momentul si modalitatea in care se instaleaza secretia lactata. Cel mai adesea aceasta apare in a treia sau a patra zi de viata a nou-nascutului, ceva mai devreme la mamele ce nu au mai avut copii si care opteaza pentru "rooming-in" , care au reusit sa alapteze la cerere inca din maternitate. Uneori venirea laptelui se produce atat de brusc incat mama poate preciza chiar si ora exacta, iar in alte cazuri acest proces se desfasoara treptat. Incepand cu a treia sau a patra zi de viata, multi dintre sugari isi modifica evident programul trezindu-se mai des si manifestandu-si foamea. Acesta este unul dintre numeroasele exemple care demonstreaza magistrala abilitate a Naturii de a armoniza lucrurile.
Studiile efectuate asupra sugarilor alaptati la san dupa program la cerere au demonstrat ca majoritatea acestora cereau sa suga pana la 10 sau chiar 12 ori pe zi intre zilele 3 si 6 de viata (este posibil ca si scaunele lor sa devina mai frecvente in aceasta perioada). Mamele care isi doresc foarte mult sa reuseasca sa alapteze la san se pot simti dezamagite de acesta frecventa crescuta a meselor, gandindu-se ca nu au suficient lapte. Acest mod de a gandi este incorect. Este mult mai normal sa va ganditi ca in aceasta perioada sugarul are nevoie sa se obisnuiasca cu lucrurile importante pe care le are de facut, suptul si cresterea, oferind in acelesi timp sanilor stimularea de care au nevoie pentru ca acestia sa se poata adapta nevoilor lor crescande.
Tot pe parcursul acestei a doua jumatati a primei saptamani de viata sanii se afla sub cea mai intensa stimulare hormonala (hormonii sunt secretiile glandulare care determina insasi aparitia secretiei lactate). Nu este de mirare ca uneori, in primele zile, sanii fie pot deveni prea plini, fie nu au suficient lapte pentru a satisface apetitul crescut al nou-nascutului. Cu toate acestea sistemul este in ansamblu extrem de eficient, cu mult mai eficient decat l-am putea concepe noi, oamenii.
Stimularea hormonala se diminueaza catre sfarsitul primei saptamani de viata. De acum inainte productia de lapte a sanilor este stabilita de apetitul sugarului. In perioada de tranzitie (de obicei in a doua saptamana de viata) se poate ca uneori mama sa nu aiba suficient lapte pentru cat cere sugarul, pana cand sanii se adapteaza nevoilor acestuia. Apetitul sugarului dicteaza sanilor cat lapte sa produca, nu numai in timpul celei de-a doua sau a treia saptamani de viata, ci si pe parcursul lunilor urmatoare. Cu alte cuvinte secretia de lapte poate sa continue sa creasca si atunci cand sugarul are cateva luni, daca el cere mai mult.
Alaptatul
Cat de mult poate dura un supt?
Se obisnuia sa se creada, deoarece in unele cazuri apareau iritatii ale mameloanelor, ca este mai bine ca mama sa limiteze durata alaptarii la inceput, crescand-o apoi treptat pe masura ce mameloanele se adapteaza suptului. Dar practica a aratat ca este mai bine ca decizia sa fie lasata de la bun inceput sugarilor. Daca sunt lasati intotdeauna sa suga de indata ce li se face foame si atat timp cat doresc, ei nu ajung niciodata sa fie atat de innebuniti de foame incat sa provoace iritatii ale mameloanelor pentru ca nu au rabdare sa fie pusi corect la san.
Durata prelungita a supturilor inca de la debutul alaptarii la san favorizeaza reflexul de eliberare a laptelui, care initial actioneaza mai lent, pentru ca mai apoi sa intre pe deplin in actiune.
Cat de des puteti sa alaptati?
Dintr-un anumit punct de vedere raspunsul este: "De fiecare data cand bebelusului dumneavoastra ii e foame si cat de des simtiti ca sunteti in stare sa va adaptati cerintelor acestuia." In societatile mai putin dezvoltate mamele alapteaza uneori la intervale de o jumatate de ora, desi probabil bebelusul va suge foarte putin la una sau alta din aceste mese. In societatea noastra, mama care a avut ocazia sa alapteze cu succes un copil si are deplina incredere in sine, s-ar putea sa nu ezite de a-l alapta chiar si din ora in ora, daca i se pare ca exista un motiv pentru care sugarului ii este foame.
Sugarii nu trebuie alaptati de fiecare data cand plang. O pot face si din alte motive cum ar fi: colici abdominale, alte forme de indigestie, episoade de nervozitate pe care noi nu le intelegem, oboseala care dintr-un motiv sau altul nu le aduce somnul. O mama anxioasa si fara experienta poate ajunge la culmea extenuarii daca toata ziua si jumatate din noapte alapteaza si-si face griji continuu. Aceasta stare de ingrijorare permanenta poate sa conduca la diminuarea secretiei lactate si sa interfere cu reflexul de elberare a laptelui.
Deci, pe de o parte raspunsul la intrebare este "alaptati cat de des doriti", dar pe de alta parte este indicat un termen de doua ore intre supturi. Daca sugarul se trezeste mai repede lasati-l sa se agite un pic in speranta ca poate adoarme la loc sau dati-i o suzeta; incercati sa-l leganati pentru cateva minute sau sa-l plimbati in brate. Daca totusi credeti ca ii este foame puneti-l la san, dar nu mai mult de 20 de minute. Cand aveti de-a face cu un sugar care pare ca vrea sa suga prea des, limitati fiecare masa la 20 sau - cel mult - 30 de minute.
In cazul in care mameloanele dumneavoastra se dovedesc rezistente la asalturile sugarului si daca aveti incredere in secretia lactata a sanilor dumneavoastra si in abilitatea de a aprecia corect foamea si celalalte probleme ale bebelusului, alaptati copilul cat de des si cat de mult considerati ca este cazul.
Unul sau ambii sani?
In majoritatea tarilor neindustrializate, acolo unde alaptarea la san reprezinta unucul mod de hranire a sugarilor, unde mamele isi poarta bebelusii cu ele in timp ce muncesc si unde problema orarului alaptarii este necunoscuta, sugarii se trezesc frecvent si sunt pusi la san la fel de des. Ei sug relativ putin, la un singur san, apoi adorm la loc. In societatea noastra, in care orarele sunt la mare pret si in care multi dintre bebelusi sunt pusi intr-un patut intr-o camera linistita dupa ce au terminat de supt, tendinta este de a le oferi mese mai rare si mai consistente. Daca mama produce cantitati mari de lapte, sugarul poate fi destul de satisfacut sugand la un singur san la o masa. Fiecare dintre sani primeste stimulul unei goliri complete, chiar daca acesta se intampla o data la fiecare 4 sau chiar 8 ore.
Totusi, in multe cazuri, cantitatea de lapte dintr-un singur san nu este suficienta pentru sugar, astfel incat la un singur supt trebuie oferiti ambii sani, incepand cu cel stang la una dintre mese si apoi cu cel drept la urmatoarea. Unele mame si unii dintre medici recomanda oferirea ambilor sani la o masa indiferent de situatie. Pentru a asigura o secretie lactata adecvata, sugarul trebuie tinut la unul dintre sani timp de 12 - 15 minute, daca accepta, si apoi mutat la celalalt pentru cat timp mai doreste sa suga. In mod normal un sugar suge cea mai mare parte a laptelui din san in 5 - 6 minute (oricum sanii produc in continuare lapte intr-un ritm redus, deci sugarul va avea tot timpul ceva de supt si dupa golirea sanului. In consecinta nu este nevoie ca mama sa prelungesca suptul mai mult de 20 - 40 de minute in total, in functie de apetitul sugarului si de cat timp are mama la dispozitie. Opriti-va dupa o jumatate de ora daca si bebelusul este de acord.
Comportamentul sugarului
Sugarii se comporta diferit la supt
Un medic cu simtul umorului, care a studiat atitudinea a sute de bebelusi in timpul alaptarii la san, a descris tipurile ce comportament intalnite.
"Infometatii" apuca areola in gura cu aviditate si sug viguros pana ce se satura. Singura problema e ca s-ar putea sa raneasca mameloanele daca sunt lasati sa le mestece.
"Nervosii" pot deveni atat de activi si de agitati incat pierd mereu areola din gura si atunci, in loc sa incerce din nou, incep sa planga. S-ar putea sa fie nevoie sa fie luati in brate si mangaiati cateva minute, pana se linistesc suficient pentru a incerca din nou. De obicei, dupa cateva zile devin mai linistiti.
"Lenesii" nu se prea deranjeaza sa suga in primele zile; ei asteapta pana cand secretia lactata devine suficienta.
Daca incerci sa-i fortezi nu reusesti decat sa-i faci sa se impotriveasca si mai tare. La timpul potrivit, insa, vor incepe sa suga normal.
"Degustatorii" au nevoie, pentru cateva clipe, sa ia in gura mamelonul si apoi sa plescaie pentru a simti gustul primelor picaturi de lapte, inainte de a se hotari sa se puna serios pe treaba. Incercarile de a-i grabi nu fac decat sa-i enerveze.
"Tacticosii" sug cateva minute numai, dupa care se odihnesc putin inainte de a incepe din nou. Nu poti sa-i faci sa se grabeasca; de obicei se descurca bine in felul lor, numai ca au nevoie de ceva mai mult timp ca altii.
Tipuri de comportament in timpul alaptarii la san
Sunt cateva tipuri de comportament in timpul alaptarii la san in primele saptamani de viata care complica viata mamei si care pot ajunge sa o scoata din sarite. Cu toate acestea, de regula, sugarul va renunta la astfel de manifestari in cateva saptamani, indiferent de atitudinea dumneavoastra fata de ele.
Primul tip de comportament este acela al sugarilor care niciodata nu par sa suga prea viguros si care adorm dupa aprox. 5 minute de la inceperea suptului. Nu poti stii in ce masura au supt suficient sau nu. Nici nu ar fi chiar asa de rau daca apoi ar dormi doua sau trei ore, dar se poate sa se trezeasca si sa inceapa sa planga din nou la doar cateva minute dupa ce sunt pusi in pat. Unii dintre acesti sugari, care descopera ca suptul nu le confera o prea mare satisfatie, adorm la loc. Cand sunt pusi la loc insa, in patutul mai rece si mai putin confortabil decat pieptul mamei, foamea ii trezeste din nou. Nu se stie care este cauza acestui supt ineficient sau a trezirii premature. O posibilitate este ca sistemul nervos si cel digestiv al sugarului sa nu conlucreze eficient. Probabil confortul oferit de bratele mamei si prezenta sanului in gura sunt suficiente pentru a-l adormi la loc. Cand sugarul va mai creste un pic si va intelege mai bine despre ce e vorba, foamea il va tine treaz pana ce se satura. Alti bebelusi, mai infometati, mai activi, sau care isi impun pretentiile, reactioneaza cu iritare cand descopera ca nu primesc suficient lapte. Ei isi smulg capul de la san si incep sa tipe, incearca sa suga din nou si iar se eneveaza. Faptul ca sugarul nu suge cum trebuie nu face decat sa mareasca discomfortul mamei, astfel incat se creaza un cerc vicios.
Daca mama intelege ca starea de tensiune psihica poate avea o influenta negativa asupra secretiei laptelui, isi poate folosi intreaga ingeniozitate pentru a gasi metoda care i se potriveste cel mai bine pentru a se relaxa inaintea si in timpul alaptarii. Metodele de relaxare difera de la o persoana la alta. Mama trebuie sa o adopte pe cea care care da cele mai bune rezultate in cazul ei - muzica , reviste, televizor, etc.
Daca bebelusul dumneavoastra devine somnoros sau agitat dupa cateva minute de alaptare, puteti incerca sa-l mutati la celalalt san, pentru a vedea daca nu cumva prezenta unui flux mai consistent de lapte ii va inlesni suptul.
In cazul in care bebelusul dumneavoastra este unul din acei "tacticosi" care sug putin, motaie si iar sug, dar se hranesc suficient, lasati-l in pace. Daca insa nu isi termina in cele din urma masa este mai bine sa nu mai prelungiti masa sau sa tot incercati sa-l treziti din somn. Pe termen lung nu veti reusi decat sa-i diminuati entuziasmul pentru alaptare si sa-l faceti sa devina indiferent la supt. Ce faceti atunci cand se treezeste imediat ce-l puneti in patut sau la scurt timp dupa aceea? Cred ca este bine pentru inceput sa va ganditi ca, daca a supt 5 - 10 minute, a primit suficient lapte sa-i ajunga vre-o doua ore si deci incercati sa nu-i dati din nou sa suga daca se trezeste imediat. Lasati-l sa se agite un pic sau dati-i o suzeta. Incercati sa vedeti daca nu cumva o sticla cu apa calda tinuta pe burtica lui il poate linisti.. Scopul este de a-l invata ca supturile se succed la cateva ore interval si ca faptul ca isi manifesta dorinta de a suge este cel care determina implicit obtinerea acestei satisfactii. Continuand timp de o ora si jumatate sa incercati sa il faceti sa suga cu tot dinadinsul, se prea poate sa capate impresia ca aceste mese devin un chin si ca unicul mod de a scapa de ele este sa adoarma. Totusi, daca se plange cu disperare, mai bine lasati teoriile deoparte si dati-i sa suga; puteti macar sa-i oferiti aceasta a doua sansa. Dar nu recurgeti la a treia sau chiar a patra tentativa de a-l alapta daca nu rezolvati situatia. Lasati-l sa astepte macar o ora pana la un nou supt.
Cum stiti daca sugarul primeste destul lapte
Puteti sa va ghidati dupa combinatia dintre castigul in greutate si satisfactia bebelusului
Este bine sa reamintim ca pe tot intinsul globului, acolo unde nu exista cantare sau medici, mamele considera ca sugarul primeste suficient lapte bazandu-se doar pe faptul ca pare satisfacut si arata bine, iar acest sistem se dovedeste eficient in cel putin 9 cazuri din 10.
In general, veti decide impreuna cu medicul dumneavoastra in ce masura bebelusul se hraneste suficient urmarind comportamentul acestuia pe parcursul a cateva saptamani si pe baza castigului sau in greutate. Nici unul dintre acesti indicatori luat separat nu este concludent. Un sugar care pare multumit si ia rapid in greutate, e evident ca primeste suficient lapte.
Un bebelus care plange din rasputeri in fiecare dupa-amiaza sau seara, dar creste in greutate in ritm normal, probabil ca primeste suficient lapte, probabil are colici abdominale. Un altul care ia incet in greutate, dar pare satisfacut, este, de cele mai multe ori, genul de copil care se ingrasa greu. Cu toate acestea sunt si unii copii care nu protesteaza chiar daca nu iau deloc in greutate. Sugarul care probabil nu primeste suficient lapte este acela care creste foaret incet in greutate si caruia ii este foame mai tot timpul. Comportamentul sau poate fi ori neobisnuit de agitat, ori letargic. El va murdari cel mult 6 scutece pe zi, urina sa va fi mai inchisa la culoare sau puternic mirositoare, iar scaunele sale vor fi mai rare. Orice sugar care nu incepe sa ia normal in greutate pana la sfarsitul celei de-a duoa saptamana de viata, trebuie sa fie trezit din somn la fiecare doua sau trei ore si incurajat sa suga mai des. Bebelusii care sunt somnorosi la san, pot fi ajutati sa suga ajutandu-i sa regurgiteze aerul si mutandu-i la celalalt san cand au tendinta sa adoarma. Daca acest ritual este repetat de 4 sau 5 ori in timpul unui supt, majoritatea acestor sugari vor incepe sa ia in greutate si sa suga viguros dupa 5 - 7 zile.
Sugarii alaptati la san trebuie sa fie vizitati de medicul lor pediatru sau de asistenta de pediatrie la nu mai putin de doua saptamani de la iesirea din maternitate si chiar mai devreme in cazul in care alaptarea nu a debutat cu succes in spital.
In majoritatea situatiilor puteti presupune ca sugarul primeste suficient lapte, cu exceptia in care comportamentul sugarului va indica foarte clar contrariul, iar doctorul si asistenta de pediatrie va confirma aceasta. Desigur ca, in ceea ce priveste fiecare supt ca atare, va puteti declara multumita daca si sugarul pare multumit.
Durata suptului, aspectul sanilor sau al laptelui nu sunt concludente
Problema masurii in care sugarului ii este sau nu suficienta cantitatea de lapte pe care-o primeste este probabil de natura sa o deruteze pe proaspata mama. O constatare empirica folositoare arata ca, incepand cu a 5-a zi de viata, nou-nascutul uda 6 pana la 8 scutece pe zi, are scaun de 4 pana la 10 ori si suge de 8-10 ori in acelasi interval.
Durata suptului cu certitudine nu va poate arata daca aveti sau nu lapte suficient. Sugarul poate continua sa suga - uneori timp de inca 10 minute, alteori pana la o jumatate de ora - si dupa ce a epuizat deja majoritatea laptelui din san si asta pentru ca inca simte cateva picaturi scurgandu-se din mamelon, pentru ca ii face pur si simplu placere sa suga sau pentru ca este inca treaz si se simte bine. Observarea atenta si cantarirea unor bebelusi ceva mai mari, au aratat ca acelasi sugar va parea satisfacut chiar daca suge doar 100 ml de lapte la o masa si 300 ml la alta.
Majoritatea mamelor cu experienta s-au convins ca nu pot aprecia cantitatea de lapte continuta in sani dupa aparenta plenitudine a acestora inaintea suptului. Pe parcursul primei saptamani sau chiar a primelor 15 zile sanii sunt evident mai plini si mai fermi ca o consecinta a modificarilor hormonale, dar dupa un timp ei redevin de obicei mai moi si mai putin proeminenti, in ciuda faptului ca secretia lor de lapte este in crestere. Un bebelus poate suge 175 ml de lapte dintr-un san care mamei nu i se pare nici pe departe plin. Nici culoarea sau aspectul laptelui nu sunt concludente. Laptele de mama pare intotdeauna mai subtire si usor albastrui in comparatie cu cel de vaca si nu exista variatii importante in tip ale compozitiei sale la aceeasi mama sau de la o mama la alta.
Foamea nu este cea mai concludenta cauza a plansului
Cel mai des intalnita situatie care starneste ingrijorarea mamei este cea in care sugarul incepe sa se agite imediat dupa alaptare sau intre supturi. Primul gand care-i trece prin minte este ca nu are suficient lapte. Aceasta presupunere este, insa, de cele mai multe ori gresita. Realitatea este ca majoritatea sugarilor, mai ales la prima nastere, au perioade de agitatie, in deosebi dimineata sau seara. Sugarii alaptati la biberon se agita la fel de des ca si cei alaptati la san. Bebelusii care sug cat de mult lapte pot sunt la fel de agitati ca si cei care nu sug destul. Daca mama isi da seama ca, in mod cert, majoritatea perioadelor de agitatie ale sugarilor din primele saptamani de viata nu se datoreaza foamei, ea nu-si va pierde asa de repede increderea in capacitatea sa de a oferi lapte suficient sugarului. Desi mult mai putin probabil, este posibil ca un sugar sa devina agitat si daca ii este foame. Cu toate acestea, foamea mai degraba trezeste sugarul mai devreme din somn pentru urmatorul supt, decat sa il deranjeze in prima ora sau primele doua ore dupa ultima alaptare. Daca ii este foame, aceasta se poate datora unei cresteri rapide a apetitului sau poate reprezenta uneori semnul unei usoare secretii lactate a mamei, ca urmare a oboselii sau stresului psihic. In ambele cazuri raspunsul este acelasi: fiti sigura ca se va trezi si va suge mai viguros una sau mai multe zile, pana ce sanii se adapteaza cererii crescute, iar apoi probabil ca se va intoarce la programul sau obisnuit de alaptare.
Intentia de a-i da sugarului un biberon suplimentar cu lapte trebuie amanata pentru cel putin 2 saptamani. Bebelusului trebuie sa i se permita sa suga des, chiar si la interval de 2 ore (masurate de la inceputul unui supt pana la inceputul urmatorului), timp de 20 - 40 de minute. Daca pe parcursul acestei una-doua saptamani sugarul ia rezonabil in greutate, amanati din nou introducerea unui supliment la biberon pentru cel putin inca 2 saptamani. Bebelusul poate fi linistit in aceste perioade de agitatie dandu-i o suzeta sau un biberon cu apa, eventual indulcita. Uneori mama poate dori sa-si alapteze sugarul chiar mai des decat la 2 ore interval, lucru care nu-i poate face nici un rau copilului, dar mama va ajunge la o stare de extenuare. Zece supturi pe zi vor oferi sanilor o stimulare aproape maximala. Mama are insa nevoie de timp si pentru a se odihni si relaxa.
Probleme speciale in timpul alaptarii la san
Dureri in timpul alaptarii
Pe parcursul primelor zile (cam o saptamana) este posibil sa fiti deranjata de crampe care apar in partea inferioara a abdomenului, imediat ce sugarul incepe sa suga. Este o actiune reflexa normala, prin care alaptarea determina contractii uterine. Rostul acestiu reflex este de a ajuta uterul sa revina la dimensiunea avuta inainte de graviditate. Aceste crampe dispar in scurt timp.
Tot in primele zile sau saptamani sunt foarte frecvente junghiurile la nivelul mameloanelor ce apar dupa ce bebelusul incepe sa suga si care dureaza cateva secunde. Ele nu au insa nici o semnificatie si dispar curand.
Infalamatii sau fisuri mamelonare
Durerea care persista pe tot parcursul alaptarii poate indica prezenta unor fisuri mamelonare si este necesara o examinare atenta a acestora (unele mame, foarte putine, au mameloane extrem de sensibile si continua sa resimta dureri in timpul alaptarii, chiar daca nu exista leziuni locale.
Daca mamelonul prezinta fisuri (cel mai adesea din cauza faptului ca sugarul l-a mestecat doar pe acesta in loc sa cuprinda intreaga areola in gura in timpul suptului), se recomanda de obicei o combinatie de metode ce constau in trecerea la alaptari mai frecvente si in pozitii diferite, cat si in aplicarea locala a unor pungi cu gheata. Se pot folosi si unele unguente antiinflamatoare. Unele mame spun ca, daca lasa cateva picaturi de lapte sa se usuce la nivelul mamelonului dupa alaptare, obtin un efect calmant foarte eficient in cazul iritatiilor locale. O alta metoda este reprezentata de expunerea mameloanelor la aer timp de 15 minute dupa supt pentru o buna uscare sau chiar renuntarea la portul sutienului. Trebuie indepartata oricum captuseala impermeabila a acestuia. In unele cazuri poate fi utila folosirea unei mici strecuratori de ceai (de tipul celor carora li se poate detasa manerul), cu care sa acoperiti mamelonul, intr-un sutien ceva mai larg.
Alaptarile mai dese confera o stimulare permanenta a sanilor si indeparteaza senzatia de plenitudine locala.
Angorjarea (umflarea) sanilor
Angorjarea areolara
Cea mai frecventa si mai simpla cauza de angorjare o reprezinta supraincarcarea sinusurilor, spatiile de stocare a laptelui situate sub areola. Aceasta nu produce nici un discomfort mamei, dar regiunea areolara poate deveni atat de ferma si de plata incat sugarul nu o mai poate cuprinde in gura pentru a o comprima cu gingiile. El poate lua in gura doar mamelonul, pe care poate incepe sa-l mestece si astfel exista conditii pentru aparitia iritatiilor locale. In consecinta, este important ca mama sau doica sa mulga suficient lapte din sinusuri inaintea suptului, astfel incat regiunea areolara sa devina suficient de moale si de usor compresibila pentru ca sugarul sa o poata prinde corect in gura.
Nu este necesar sa se mulga prea mult lapte pentru a inmuia regiunea areolara; doua pana la cinci minute de extirpare manuala a laptelui la fiecare san sunt de ajuns. Apoi, mama poate comprima regiunea areolara cu degetele, de deasupra si de dedesubt, in timp ce introduce sanul in gura sugarului, pentru a-l ajuta pe acesta sa o apuce corect in gura cand incepe suptul. Acest tip de angorjare este cel mai probabil sa para in cea de-a doua jumatate a primei saptamani de viata a sugarului, dureaza doua sau trei zile si nu mai apare dupa aceea, daca alaptarea la san continua in mod normal.
Angorjarea periferica
Acest tip de angorjare implica nu numai regiunea areolara, ci intreg sanul care devine ferm si provoaca discomfort mamei. Cele mai multe cazuri sunt usoare, dar in rarele cazuri mai severe sanul este umflat, surprinzator de tare si foarte dureros.
Cazurile usoare, obisnuite, pot fi rezolvate cu promptitudine punand sugarul la san si alaptandu-l. Poate fi necesara inmuierea prealabila a regiunii areolare prin exprimare manuala a sanului, daca acesta este prea ferm pentru ca bebelusul sa-l poata lua in gura. Pentru cazurile severe se poate apela la mai multe metode diferite de tratament. Daca sugarul nu poate consuma suficient lapte pentru a reduce distensia sanului, acesta trebuie masat in intregime, incepand de la periferie si continuand spre areola. In timpul masajului trebuie utilizat un unguent ce contine lanolina si vaselina sau un ulei vegetal pentru a evita iritarea pielii, dar acestea nu trebuie aplicate pe areola pentru ca o fac sa devina prea alunecoasa pentru a putea exprima mai apoi laptele. Masajul sanilor este obositor pentru mama si trebuie realizat doar pana la ameliorarea partiala a angorjarii. Se poate apela la masaj o data sau de cateva ori pe zi. Discomfortul persista de obicei doar doua sau trei zile. Aplicarea unor comprese umezite cu apa calda, cu o temperatura confortabila, pare sa ajute la pregatirea sanilor pentru masaj. Daca masajul exprimat de exprimarea manuala a sanilor nu poate fi practicat eficient, se poate recurge la folosirea unei pompe pentru lapte. Intre supturi sau tratamente sanii trebuie sustinuti ferm, pe toate laturile, folosind un sutien robust, de dimensiuni adecvate sau un suspensor special ce se prinde de umeri. Suspensorul trebuie folosti in asa fel incat sa nu turteasca sanii, ci sa ii sustina ferm, atat de dedesubt,cat si lateral. Se poate recurge pe perioade scurte la aplicarea locala a unei pungi cu gheata sau sticle cu apa fierbinte. Medicul sau asistenta de pediatrie pot prescrie, de asemenea, diferite medicamente in aceste situatii. Angorjarea globala a sanilor, daca apare, se produce aproape exclusiv in cea de-a doua jumatate a primei saptamani, fiind rar intalnita dupa aceea.
Angorjarea datorata obstruarii ductelor de evacuare a laptelui (canalelor galactofore)
Un al treilea tip de angorjare este similar celui precedent prin faptul ca nu afecteaza regiunea areolara si pentru ca este dureros, dar este limitat la un singur sector al sanului. El se datoreaza obsturarii canalelor galactofore si, cel mai probabil, apare dupa plecarea din maternitate. Tratamentul este asemanator celui aplicat angorjarii globale:
- aplicatii calde locale, urmate de masajul zonei angorjate;
- sustinerea sanului cu un sutien sau un suspensor eficient;
- aplicarea unei pungi cu gheta sau a unei sticle cu apa fierbinte intre sedintele de tratament;
- cresterea frecventei supturilor;
- modificari frecvente ale pozitiei de alaptare;
- odihna corespunzatoare a mamei.
Infectia sau abcesul sanului
Daca in interiorul sanului se dezvolta o zona de inflamatie, poate fi vorba de o infectie care uneori conduce la formarea unui abces local. Pielea care acopera aceasta zona se poate inrosi si pot aparea febra si frisoane. Trebuie sa va masurati temperatura corporala si sa luati legatura cu medicul dumneavoastra sau cu asistenta de pediatrie. Cu toate acestea, multumita metodelor moderne de tratament al infectiilor, nu ar trebui sa fie nevoie sa intrerupeti alaptarea sugarului la sanul respectiv, nici macar temporar.
