Baia zilnica a copilului
Baia de seara generala
Baia zilnica a copilului intre 3-6 ani trebuie sa fie si un moment de relaxare dar si de invigorare. Deprinderile de igiena se invata mai ales la aceasta varsta, asa ca nu ignora acest aspect al vietii copilului.
In conditiile vietii moderne, este bine sa se faca zilnic. Pentru ca aceasta baie sa fie facuta cu placere, copilul va participa la deschiderea robinetelor si-si va fixa el singur temperatura si cantitatea apei din cada, care nu trebuie sa fie prea calda (in jur de 36,5-38,5°C iarna si de 35-37° C vara). Apa rece si "dusurile" (cu apa rece sau calda) se utilizeaza cu acordul si placerea copilului.
Incepand de la 5 ani, un copil trebuie sa poata sa se spele singur, este adevarat, sub supraveghere.
Este bine ca baia sa se faca inainte de culcare.
Daca nu sunt conditiile necesare unei bai generale (lipseste instalatia de baie, frig in casa, excursii, calatorii etc.) copilul va fi obisnuit sa-si spele cu apa curenta: mainile, picioarele, gatul si la subrat. In astfel de conditii, baia generala se va face saptamanal.
Nu se va folosi un sapun prea dur, ci unul hidratant si delicat cu pielea.
Tehnica baii
Dupa ce copilul a intrat in cada, va fi lasat sa se destinda in apa. Apoi va fi sapunit peste tot (sau daca este destul de mare, o va face el insusi). Cu o perie de unghii se vor curati bine unghiile de la maini si picioare. Dupa varsta de 4 ani copilul va fi obisnuit sa foloseasca un burete putin abraziv.
Se va incepe incetisor, niciodata cu brutalitate. Se porneste de la gambe, genunchi si spate care sunt zonele cele mai putin sensibile. Se periaza in oval prin miscari circulare pentru a activa circulatia sangelui. Se va folosi un burete moale, eventual acoperit cu bumbac daca pielea este foarte sensibila. Dupa 6 ani se poate folosi un burete normal. Fie ca se spala prin simpla sapunire, fie cu o manusa, fie - in sfarsit - cu o perie, mama are datoria de a spala bine, cu minutiozitate si insistenta pielea copiilor care la aceasta varsta este plina de praf.
O buna frictiune (in apa si dupa baie) constituie si un tratament care este stimulant pentru copiii lipsiti de energie, dar in acelasi timp si de calmare pentru cei nervosi.
De indata ce copilul iese din apa, va fi infasurat cu un prosop mare, uscat, bine incalzit si din material natural. Va fi sters de umezeala mai intai prin tamponare si apoi prin frictionare riguroasa si rapida.
Dupa baie pielea copilului trebuie sa fie roza, curata si moale. Apoi se curata cu betisoare de vata pavilioanele urechilor.
Unghiile mainilor se taie rotund, cele de la degetele picioarelor se taie (cu foarfeca sau cu clestele) drept, fara a taia deloc din colturi; degajarea colturilor poate antrena formarea de unghii incarnate.
Toaleta fetei
Tenul fetelor este mai sensibil decat al baietilor. Pentru spalarea pe fata se va folosi un sapun moale, hidratant, sau o lotiune speciala de la farmacie.
Iarna, cand pielea are nevoie de si mai multa hidratare, se poate aplica seara o crema cu mustel (nu foarte grasa) in strat foarte fin pe frunte, obraji, nas si barbie.
De la 5-6 ani, varsta cand copilul isi face el insusi toaleta si cand pe fata apar pete de cerneala, pix, creioane colorate, praf sau murdarii acumulate in timpul jocurilor, sapunirea este necesara cel putin o data pe zi, dar cu un sapun hidratant, care nu inaspreste pielea, apoi se limpezeste de mai multe ori cu apa multa, curata.
Cand copilul ajunge sa se spele singur, invatati-l cum sa se sapuneasca pe fata, cu miscari fine si fara a-si introduce spuma in ochi. Nu-l certati daca la inceput se spala ca "un pisoi" (gura, nasul, barbia).
