Dislexia Dislexia este o afectiune ce afecteaza tot mai multi copii, instaurand dificultati de invatare si reproducere prin scris si citit. Afla mai multe:
Dislexia este un termen folosit pentru a descrie un tip de dizabilitate in invatarea limbii, ce cauzeaza dificultati in procesul de invatare, a cititului, a scrisului si a ortografiei la copii.
Majoritatea persoanelor cu dislexie sunt foarte inteligente.
Ele pur si simplu proceseaza informatiile intr-o alta zona a creierului fata de persoanele non dislexice.
S-a estimat ca intre 15 si 20% din populatie are o forma sau alta de dislexie, care duce la cele mai frecvente tulburari de citit, scris si ortografiere.
O ipoteza frecventa in legatura cu dislexia este aceea ca face cuvintele sa para inversate sau confuze.
Aceasta este partial corecta, dar adevarata problema a dislexicilor este ca au dificultati in a face legatura esentiala dintre litere si sunetele lor.
Intrucat dislexicii proceseaza informatia in mod diferit fata de non dislexici, o metoda de predare multi-senzoriala este mai eficienta pentru ei decat o memorare pe de rost traditionala, care este metoda standard in scoli.
Partea interesanta este ca dislexicii tind sa devina foarte creativi si inovatori, probabil deoarece trebuie sa mentina pasul cu ceilalti.
Mai sunt si alte dizabilitati de vorbire asociate cu dislexia, dar care nu sunt legate de vorbire. De exemplu, discalculia afecteaza capacitatea unui copil de a rezolva probleme de aritmetica si de a intelege notiunile de matematica.
Disgrafia afecteaza capacitatea de a forma literele corect si de a scrie intr-un spatiu definit. Albert Einstein a suferit atat de disgrafie, cat si de dislexie.
Dislexia este o dereglare genetica, nu o boala si adesea un parinte sau o ruda are aceasta predispozitie.
Aceasta poate duce la o si mai mare dificultate pentru copilul dislexic, atunci cand se straduieste sa-si faca temele acasa, intrucat e posibil ca parintele sa nu-l poata ajuta. Cum se poate diagnostica dislexia
Nu exista „simptome” obisnuite si persistente de dislexie, dar daca un copil inteligent, creativ, motivat si academic orientat infrunta dificultati in stiintele limbii, cum ar fi cititul, ortografierea si scrisul, atunci acest copil poate fi suspectat de dislexie.
In acest moment, scolii de stat ii revine responsabilitatea de a-l verifica pe copil printr-o serie de teste care sa acopere aptitudinile cognitive, lingvistice, social-emotionale si academice ale copilului respectiv.
