Intr-un sat locuia cea mai frumusica tarancuta din lume. Mama si bunica o iubeau foarte mult. Bunica ii facuse o scufita rosie, care ii venea de minune, si de atunci pretutindeni i se spunea Scufita Rosie. Intr-o buna zi, mama facu placinte si ii spuse fiicei sale: - Du-te de vezi cum se simte bunicuta, stii ca e bolnava. Ia o placinta si ulcica asta cu unt pentru ea. Scufita Rosie pleca de indata la bunicuta ei care locuia in alt sat. In padure il intalni pe Lup care vru sa o inghita, dar nu indrazni, pentru ca in apropiere erau cativa taietori de lemne. Lupul o intreba unde se duce. Si biata copila, care nu stia ca e primejdios sa asculti vorba unui lup, ii spuse: - Ma duc s-o vad pe bunica. Ii duc o placinta si o ulcica cu unt trimise de mama. - Locuieste departe? o intreba Lupul. - Vai, da! spuse Scufita Rosie. Locuieste acolo, hat departe, dincolo de moara, in prima casa din sat. - Ei bine! spuse Lupul, as vrea sa merg si eu sa o vad. Eu o s-o iau pe aici, tu pe-acolo si vom vedea care ajunge primul. Lupul o lua la fuga cat il tineau picioarele, pe drumul cel mai scurt, si fetita pleca pe calea cea mai lunga. Scufita Rosie se veselea, alerga dupa fluturi, facea buchete din florile intalnite in cale. Lupul sosi la casa bunicii primul, si batu la usa: cioc, cioc! - Cine-i acolo? intreaba batranica. - Eu sunt, copila ta, Scufita Rosie, spuse Lupul indulcindu-si glasul. Iti aduc o placinta si o ulcica plina cu unt, pe care ti le-a trimis mama! Bunica cea buna, care era in pat, ii striga: - Trage zavorul, manerul va ceda! Lupul trase ivarul si usa se deschise. El se arunca asupra bietei femei si o inghiti cat ai clipi din ochi, pentru ca nu mai mancase de trei zile. Apoi inchise usa si se culca in patul bunicii. O astepta pe micuta Sufita Rosie, care dupa catva timp batu la usa: cioc, cioc! - Cine-i acolo? Scufita Rosie auzind vocea groasa a Lupului, se sperie mai intai, apoi se gandi ca bunica e bolnava si ii raspunse: - Eu sunt, nepotica ta, Sufita Rosie. Ti-am adus o placinta si o ulcica cu unt pe care ti le-a trimis mama. Lupul ii striga: - Trage zavorul, manerul va ceda! Scufita Rosie trase ivarul si usa se deschise. Lupul o vazu intrand si, ascunzandu-se in pat sub patura,ii spuse: - Pune placinta si untul pe masa si vino sa dormi langa mine. Scufita Rosie se dezbraca si se culca in pat, spunand: - Vai, bunico, da’ de ce ai bratele asa de mari? - Ca sa te imbratisez mai, bine fata mea! - Vai, bunico, da’ de ce ai picioarele asa de lungi? - Ca sa alerg mai bine, copila mea! - Vai, bunico, da’ de ce ai urechile asa de lungi? - Ca sa te aud mai bine, copila mea! - Vai, bunico, da’ de ce ai ochii asa de mari? - Ca sa te vad mai bine, copila mea! - Vai, bunico, da’ de ce ai dintii asa de mari? - Ca sa te inghit! Si zicand acestea, Lupul cel rau se repezi la Scufita Rosie si o inghiti. Dupa ce-si potoli foamea, se culca din nou in pat si adormi. Se intampla ca tocmai atunci un vanator sa traca prin fata casei. Auzind sforaitul Lupului isi spuse in sinea lui: “vreau sa vad daca bunica nu-i cumva bolnava”. Intra in casa si deodata il vazu pe Lup. A, a! Iata-te, talhar batran! De cand te caut! Vanatorul vru sa traga cu pusca, dar ii trecu prin minte ca Lupul a mancat-o pe bunica. Trebuia sa o salveze. El lua o foarfeca, sa spintece burdihanul domnului Lup. Taie cu foarfeca si dadu de Scufita Rosie, si, cand mai facu vreo doua taieturi, fetita sari afara strigand: - Vai, ce spaima am tras! Ce intuneric era in burta Lupului! Bunica iesi la randul ei, dar abia mai rasufla. Scufita Rosie se duse sa caute niste pietroaie si le puse in burta Lupului. Cand acesta se trezi si vazu oameni, vru sa sara din pat, dar se prabusi la pamant si dadu ortu’ popii. Cei trei prieteni nu-si incapeau in piele de bucurie: vanatorul lua blana Lupului si se indrepta spre casa; bunicuta, careia ii era foame, manca placinta si untul din ulcica; iar Scufita Rosie se gandi in sinea ei: “De-acum inainte n-o sa ma mai abat din drum in padure, am sa fiu cuminte si am sa ascult povetele mamei”.
